Anatomie si fiziologie chineza (fragmente) II


Kai Xin

De aceea vorbeam despre legătura organ-glandă-centru nervos şi încercam să stabilesc corespondenţele funcţionale tradiţionale chineze pentru un „organ”, care, aşa cum am văzut se extind cu mult în afara sferei denotaţiei occidentale a organului. Am să încerc să schiţez un tablou al funcţiilor şi acţiunilor asociate fiecărui organ în parte şi să explic, pe cât posibil, dacă acestea se atribuie corect denumirii occidentale sau nu.

Inima în MTC acoperă o sferă noţională ce se extinde muşchiului cardiac şi vaselor sanguine ce-l străbat din medicina occidentală. Înglobează astfel multe din funcţiile pe care medicina convenţională i le atribuia acum 30 de ani, dar care azi au intrat în sfera psihiatriei, până în momentul în care trec la neurologie şi cardiologie ca neajunsuri localizate fie pe vase, fie la nivel de nervi, fie la nivel de organ propriu-zis. Astfel, inima acoperă conceptele de circulaţie sanguină, repartizând sângele celorlalte organe şi astfel fiind denumită „stăpânul absolut al organelor”; sistemul nervos şi creierul, sănătatea spirituală şi mentală. Energia inimii (în fapt, cuplată cu cea a tiroidei), circulă în meridianul inimii şi prin terminaţia acestui meridian guvernează limba. Astfel că, din punct de vedere calitativ, energia inimii se va manifesta în culoarea şi aspectul limbii.

Ficatul se referă la funcţiile digestive, circulatorii, de detoxifiere a sângelui, de regulator al sistemului endocrin şi de creator al armoniei stărilor mentale şi emoţionale. Bine, bine, dar şi inima are funcţii circulatorii. Unde se termină ale inimii şi unde încep cele ale ficatului? Da, dar dacă vom vedea că şi splina are la rândul ei funcţii circulatorii, la fel şi rinichii şi la fel şi plămânul, atunci cum le vom putea deosebi şi trata? Ei, asta e marea dilemă a medicului occidental, cea care-l face să trateze prin acupunctură după scheme preluate automat din carte şi nu din consultarea pulsurilor energetice şi identificarea adevăratelor nevoi de moment sau cronice ale pacientului. Aici este momentul de neputinţă în înţelegerea sistemului de gândire chinezesc, cel atât de sintetic şi totuşi atât de precis.

Le vom lua pe rând şi le vom lămuri. Aşadar, ziceam că splina patronează funcţii precum digestie, producerea sângelui, circulaţie, metabolismul apei şi concentrarea nervoasă. Deja iar am revenit la funcţii tiroidiene. Plămânii am văzut că înglobează funcţii respiratorii, de metabolism al apei, al circulaţiei sanguine şi imunitare. Rinichiiinclud în sfera lor  de activitate funcţii urinare şi de reproducere, de creştere şi dezvoltare corporală, endocrine, funcţii neuro-psihice, metabolice, de formare şi menţinere a sistemului osos, de sănătate a părului şi unghiilor (deja asociate glandelor paratiroide) şi,… funcţii respiratorii. Să nu înnebuneşti? Cum să aibă rinichii funcţii respiratorii şi plămânii funcţii în metabolismul lichidelor? Dar cum explicaţi atunci efectul produselor corticoide în criza astmatică, fiindcă ştim că acest hormon aparţine sferei rinichiului, fiind produsul glandelor suprarenale?

Inima în MTC acoperă o sferă noţională ce se extinde muşchiului cardiac şi vaselor sanguine ce-l străbat din medicina occidentală. Înglobează astfel multe din funcţiile pe care medicina convenţională i le atribuia acum 30 de ani, dar care azi au intrat în sfera psihiatriei, până în momentul în care trec la neurologie şi cardiologie ca neajunsuri localizate fie pe vase, fie la nivel de nervi, fie la nivel de organ propriu-zis. Astfel, inima acoperă conceptele de circulaţie sanguină, repartizând sângele celorlalte organe şi astfel fiind denumită „stăpânul absolut al organelor”; sistemul nervos şi creierul, sănătatea spirituală şi mentală. Energia inimii (în fapt, cuplată cu cea a tiroidei), circulă în meridianul inimii şi prin terminaţia acestui meridian guvernează limba. Astfel că, din punct de vedere calitativ, energia inimii se va manifesta în culoarea şi aspectul limbii.

Ficatul se referă la funcţiile digestive, circulatorii, de detoxifiere a sângelui, de regulator al sistemului endocrin şi de creator al armoniei stărilor mentale şi emoţionale. Bine, bine, dar şi inima are funcţii circulatorii. Unde se termină ale inimii şi unde încep cele ale ficatului? Da, dar dacă vom vedea că şi splina are la rândul ei funcţii circulatorii, la fel şi rinichii şi la fel şi plămânul, atunci cum le vom putea deosebi şi trata? Ei, asta e marea dilemă a medicului occidental, cea care-l face să trateze prin acupunctură după scheme preluate automat din carte şi nu din consultarea pulsurilor energetice şi identificarea adevăratelor nevoi de moment sau cronice ale pacientului. Aici este momentul de neputinţă în înţelegerea sistemului de gândire chinezesc, cel atât de sintetic şi totuşi atât de precis.

Le vom lua pe rând şi le vom lămuri. Aşadar, ziceam că splina patronează funcţii precum digestie, producerea sângelui, circulaţie, metabolismul apei şi concentrarea nervoasă. Deja iar am revenit la funcţii tiroidiene. Plămânii am văzut că înglobează funcţii respiratorii, de metabolism al apei, al circulaţiei sanguine şi imunitare. Rinichii includ în sfera lor  de activitate funcţii urinare şi de reproducere, de creştere şi dezvoltare corporală, endocrine, funcţii neuro-psihice, metabolice, de formare şi menţinere a sistemului osos, de sănătate a părului şi unghiilor (deja asociate glandelor paratiroide) şi,… funcţii respiratorii. Să nu înnebuneşti? Cum să aibă rinichii funcţii respiratorii şi plămânii funcţii în metabolismul lichidelor? Dar cum explicaţi atunci efectul produselor corticoide în criza astmatică, fiindcă ştim că acest hormon aparţine sferei rinichiului, fiind produsul glandelor suprarenale?

Aşa cum am văzut, mai multe „organe” au funcţii circulatorii. Să revenim la aceasta şi să încercăm să vedem cum se produce ea în organism. Păi, pentru ca ceva să circule, în primul rând trebuie să existe ce să circule, apoi pe unde să circule şi cum să circule. Dacă spunem că inima face circulaţia, acest adevăr e parţial valabil. Pentru ca inima să facă acest lucru mai are nevoie de un ajutor, care-i vine de la ficat. Acesta e responsabil de calitatea vaselor de sânge (ştim de colesterolul bun şi de cel rău), mai e responsabil şi de calitatea sângelui (dacă e toxic sau nu), mai apoi, alături de vezicula biliară mai răspunde şi de contractilitatea vaselor capilare şi venoase şi astfel ajută inima să „tragă” sângele de la periferie. Dar ca vezicula biliară să ajute la constrictarea vaselor, trebuie să primească un impuls de la „rinichi” prin hormonii corticoizi care ajută la vărsarea bilei. Astfel, rinichii, ficatul şi inima îşi împart rolurile în asigurarea funcţiilor circulatorii. Dar, pentru ca sângele să circule, pe lângă forţa / energia necesară vaselor venoase să se constricte şi dilate, mai trebuie o forţă care să ajute la împingerea sângelui prin artere către periferie. Această forţă vine atât de la „rinichi”, prin hormonii adrenergici, prin meridianul „circulaţie şi sex” cât şi de la plămâni, care, oxigenând sângele corespunzător, ajută muşchiul inimii să lucreze şi astfel să „pompeze” sângele. Dar, mişcarea pe care o produce inspirarea şi expirarea aerului creează de asemenea o forţă care ajută fluxului sangvin să circule. (Ca să înţelegeţi, schimbaţi-vă ritmul respirator pentru câteva secunde şi observaţi-i efectele asupra pulsului şi în culoarea obrajilor, dacă sunteţi cu tenul deschis la culoare). Iată cum, în linii mari şi empiric explicitând, se atribuie funcţii circulatorii rinichilor, plămânilor, inimii şi ficatului. Dar am mai văzut că astfel de funcţii are şi splina.  Ei, splina chineză este un organ aparte, deoarece, după mulţi medici include funcţiile pancreasului, mai apoi, aşa cum am văzut, parte din cele tiroidiene şi hipofizare, şi iată şi funcţii circulatorii dar şi de formare a sângelui, deci funcţii ce deja se identifică cu cele ale măduvei osoase. Deoarece are rol în calitatea sângelui, incluzând funcţiile convenţionale de distrugere a globulelor roşii inutile, uzate, are deja rol în circulaţia sângelui, deoarece produce pentru aceasta un sânge calitativ. Însă rolul predominat în circulaţie este legat de funcţionarea arterelor şi mai ales de calitatea acestora de a se dilata suficient pentru ca sângele să treacă. Din acest motiv, MTC-ul vede „splina” şi al său meridian energetic corespunzător ca fiind „mama inimii”. Iar procesul prin care se produce dilataţia vaselor de sânge este eminamente unul legat doar de procesul de transformare a hranei în energie pură, energie necesară acelui proces de vasodilataţie. Pe când cel de vasoconstricţie aparţine veziculei biliare. Desigur, medicii occidentali au atribuit acest rol nu splinei     propriu-zis, ci pancreasului iar explicaţia pe care am găsit-o, în timp, a fost metoda bătrânilor de la noi de a lua un pahar de apă cu o lingură de zahăr, ori de câte ori aveau rău de inimă. Desigur, toate aceste explicaţii empirice, dar nu lipsite de temei ştiinţific pentru cine are apetit pentru ultra-corectitudine ştiinţifică, sunt menite a-l lămuri pe cel care nu vede „logica” din spate sistemului oriental de gândire medicală. Dar această „logică” ar putea fi mult mai „despicată” în patru decât o fac eu.

(va urma)

Advertisements